Puțini dintre noi au idee de mici ce vor alege ca profesie atunci când vor fi mari. Printre excepții, Bianca Mierlea.

Obișnuită din copilărie cu pensulele, culorile și șevaletul, grație calităților artistice certe ale bunicii și tatălui, Bianca devine mai întâi un bobocel sclipitor între colegii de școală primară și generală, apoi confirmă tot mai mult calitățile artistice și originalitatea în toată perioada liceului. Toate acestea se materializează în expoziții personale și de grup, în cadrul cărora către ea au curs în mod firesc aplauze și elogii meritate atât ale colegilor cât și ale unor specialiști recunoscuți și renumiți.

Olimpul profesional îl atinge atunci când este mai întâi admisă și apoi devine absolventă a facultății UAL de arte de la Londra. Astfel ea își săvârșește pentru moment opțiunea profesională pe care însă o va duce cu siguranță către Everestul dorit de fiecare artist. Nu știm încă dacă se va întâmpla mai devreme sau mai târziu însă calitățile artistice incontestabile o recomandă atât ca pe un bun și sensibil călător pe cărările uneori întortocheate ale picturii, cât și ca pe un ascensionist de cursă lungă (și despre care știe că este câteodată și grea).

Bianca Mierlea pictează folosind unelte pictoricești dintre cele mai diverse și sofisticate. Însă cel mai mult pictează cu multă bucurie. Alege motive dintre cele mai diverse, astfel încât evită cu abilitate unul dintre marii dușmani ai pictorului, manierismul. Ea trece cu bucurie de la imaginile bucolice la cele abstracte, de la temele clasice la cele moderne (preia dar nu copiază), de la peisajele rurale (căpițe de fân) la cele acvaurbane (gondolele venețiene), de la sărbătoare la elegie. Adică așa cum condiderăm că îi stă bine unui artist: să prospecteze, să sondeze, să descopere, să selecteze, să se uimească întâi pe sine, să bucure și să se lase bucurată de opinia publicului, atât a celui profan, cât și a experților.

Culorile alese atrag în chipul cel mai plăcut privirile, iar tehnica de lucru a avut parte în timp de “tratamente” care au ca numitor comun evoluția profesională. Și, odată cu trecerea timpului, curajul abordărilor pânzelor la scară mică (deci de mari dimensiuni) a adus Biancăi o altă calitate a tablourilor: abundența elementelor și detalierea lor mai mult decât convingătoare pentru fiecare privitor.

Toate aceste argumente ne conduc la concluzia că Bianca Mierlea nu numai că este un reprezentant tânăr și promițător în ale picturii, dar și că se simte foarte bine în interiorul ei. Și-al picturii. Cei care o cunosc mai bine știu că acesta este unul dintre țelurile ei chiar de atunci când era bobocel sclipitor. Adică de-atunci când majoritatea dintre noi n-au nici măcar o vagă idee despre ce vor să facă atunci când vor fi “mari”.